„Nu sunt fotogenic/fotogenică” - ce fac eu ca să te simți confortabil în fața camerei

De ce ne simțim „neforografici” 

 De cele mai multe ori, disconfortul în fața camerei nu are legătură cu cum arătăm, ci cu conștientizarea că suntem priviți — devenim rigizi, ne gândim prea mult la unghi, la postură, la expresie, și exact gândul ăsta ne face să părem nenaturali în poze. E un cerc vicios: cu cât ne gândim mai mult la „cum arătăm bine”, cu atât rezultatul e mai puțin natural. 

Ce fac eu diferit 

 Nu vă pun în poziții rigide. În loc să vă spun exact cum să stați, prefer să creez contextul potrivit - vă dau o direcție generală sau o mică interacțiune (o glumă, o întrebare, un gest simplu) și las restul să se întâmple natural. Cele mai bune cadre vin din mișcare și din reacții reale, nu din ținute statice. 

 Vorbesc cu voi tot timpul. O ședință foto tăcută, în care stai și aștepți să „se facă poza”, e exact rețeta pentru fotografii rigide. De aceea vorbesc  constant - glumesc, povestesc, întreb lucruri - pentru ca atenția voastră să fie pe conversație, nu pe cameră. Multe dintre cele mai bune cadre le fac exact în momentele în care nu vă mai gândiți că sunteți fotografiați. 

 Vă dau timp să vă „încălziți”.  Primele minute ale oricărei ședințe sunt, aproape întotdeauna, cele mai rigide - e normal. Nu mă grăbesc să fac cele mai importante cadre chiar de la început; las timp ca tensiunea inițială să se disipe, și abia apoi ajungem la momentele cu adevărat memorabile. 

 Anticipez, nu regizez. În loc să vă spun constant „uită-te aici, ține mâna așa”, prefer să observ momentele care se întâmplă firesc - o privire, un râs, un gest spontan între voi - și să le prind exact când apar. Asta înseamnă, de multe ori, că nici nu observați momentul în care faceți poza. 

De ce funcționează 

 Una dintre miresele cu care am lucrat mi-a spus, după ședință, că nu s-a simțit niciodată sub presiunea de a fi „mereu cu zâmbetul pe buze” pentru a „da bine” în poze - pentru că nu am cerut-o asta. Am avut grijă să surprind bucuria reală, nu una forțată. Și de fiecare dată când se întâmplă asta, fotografiile ies mult mai vii și mai autentice decât orice pozare regizată ar putea produce. 

 Dacă tu sau partenerul/partenera ta vă simțiți incomod în fața camerei, asta nu înseamnă că fotografiile voastre vor fi mai puțin frumoase - înseamnă doar că am nevoie de puțin mai mult timp și răbdare ca să vă ajut să vă relaxați. Și, sincer, e una dintre părțile mele preferate ale acestei meserii: să văd cum, pe parcursul unei ședințe, oamenii „stângaci” la început ajung să râdă natural și să se bucure de moment, fără să mai conștientizeze aparatul. 

 Pe scurt 

 Nu există oameni „nefotogenici” — există doar momente nepotrivite de a fi fotografiați. Rolul meu, ca fotograf, e să creez condițiile potrivite ca voi să vă simțiți confortabil, și restul se întâmplă natural. 

  Dacă te-ai recunoscut în acest articol și vrei să discutăm despre o ședință foto sau despre nunta voastră, hai să ne cunoaștem - promit să nu te pun în poziții ciudate. 😊